Criza managerilor cu experienta aparuta in majoritatea multinationalelor reprezinta si momentul oportun pentru departamentele de resurse umane sa devina un partener de afaceri strategic in cadrul organizatiilor si sa inceteze sa mai fie un „calaret singuratic”, subliniaza compania americana de consultanta Globoforce.
Exista in continuare un gol imens intre ceea ce managerii isi doresc de la departamentele de resurse umane si ceea ce primesc de fapt.
Pe o piata a fortei de munca tot mai complicata, in care angajatii ce apartin generatiei baby-boom se pensioneaza, companiile recunosc ca trebuie sa se concentreze mai mult asupra strategiilor de succesiune, a retentiei si angajamentului salariatilor.
In timp ce directorii din departamentele de finante se concentreaza mai mult asupra cifrelor, iar head hunterii se ocupa cu gasirea si recrutarea talentelor, departamentul de resurse umane, ramane in mare parte a timpului, blocat in propriul turn de fildes.
Potrivit studiului realizat de compania americana de consultanta Globoforce, exista o nevoie clara pentru departamentele de resurse umane si finante sa lucreze impreuna mult mai mult decat o faceau pana in prezent.
In timp ce directorii financiari si cei tehnici reusesc sa lucreze impreuna si sa aiba o relatie stransa reusind sa creeze noi proiecte ce au ca scop dezvoltarea afacerilor si profitului companiei, departamentele de resurse umane, ca un intreg, nu reusesc sa devina un partener adecvat si strategic, arata studiul.
Realizat in randul a 250 de membri ai departamentelor de resurse umane si finante din Statele Unite, studiul demonstreaza ca HR-ul ar trebui sa aiba o pozitie mai strategica, dar si sa cuantifice munca depusa in rezultate mai concludente dar si o rentabilitate a capitalului investit.
Dificultatea a aparut insa, atunci cand 9 din 10 angajati ai departamente
