Cel mai bun portar din istoria lui Bordeaux (60 de ani) a aflat de boală în martie 2011. Ca s-o elimine, a făcut chimioterapie şi transplant de măduvă osoasă: ”Trecutul de sportiv m-a ajutat să rezist la toate tratamentele”.
Dominique Dropsy are din nou forţa să zîmbească. După mai bine de 8 luni de chinuri, luptă şi speranţă, fostul internaţional francez, care ieri a împlinit 60 de ani, a cîştigat cel mai important duel. Cel cu leucemia. O boală de cele mai multe ori necruţătoare: e un cancer al celulelor sîngelui, produse de măduva osoasă.
I s-a făcut rău pe bicicletă
Totul a început într-o duminică din martie 2011. Ca de-obicei, Dropsy a pornit cu bicicleta să-şi însoţească fiica la jogging. La un moment dat a coborît din şa. Avea ameţeli, se simţea rău. S-a întors acasă pe lîngă bicicletă. Nu i-a dat importanţă incidentului. Peste două zile însă, scenariul s-a repetat, cînd era tot pe bicicletă, dar cu Bordeaux, unde antrenează portarii.
Neliniştită, soţia, Suzon, a insistat să facă teste de sînge. Miercuri, medicul clubului l-a şi anunţat că-i aşteptat de urgenţă la secţia de hematologie a spitalului Haut-Leveque, cel mai performant în domeniu din Franţa. I s-a depistat o leucemie mieloblastică acută. S-a internat rapid.
"Am crezut că viaţa mi s-a oprit în acea zi de 30 martie. Mi s-a povestit mai tîrziu că dacă mai întîrziam 24 de ore, eram curăţat" (Dominique Dropsy, fost mare portar francez)
"Mi-au dat forţă cînd îmi blestemam zilele"
Obişnuit să trăiască în aer liber, "pe teren sau în tractorul meu", Dropsy s-a văzut două luni închis într-o cameră sterilă de 10 metri pătraţi, înlănţuit de perfuzii: "Noaptea, auzeam strigînd alţi pacienţi că vor să se termine. De fiecare dată cînd plîngeam în patul meu venea o infirmieră, care mă ţinea de mînă. Oameni formidabili".
În jurul său s-a format un cerc