De cîte ori se întîmpla să ieşim la iarbă verde cu maşina, treceam mai întîi prin Tîrgovişte. Era acolo, în centru, pe colţ, o librărie care, pentru mine, era mai mult decît podul bunicii. Găseam cărţi pe care le pierdusem în Bucureşti. Erau acolo, pierdute printre sute de alte volume, cărţi pe care nu le văzusem, de care nu aflasem că au apărut. Mă uitam cu atenţie peste tot, luam raft cu raft şi apoi încă o dată, pentru a prelungi plăcerea. Apoi cumpăram, cu frenezie, tot. Eram, probabil, cititorul generic al acelor vremuri. Cumpăram, ca mai toţi "intelectualii", colecţii, şi nu volume. "Idei contemporane", dar şi tot ce apărea în "Meridiane". Nu ratam, bineînţeles, nimic din Colecţia "Eseuri" sau din Colecţia "Studii" a Editurii Univers, dar şi volumele de epistemologie din "Materialismul dialectic şi ştiinţele contemporane" a Editurii Politice, tot ce apărea în "Pedagogia secolui XX" a Editurii Didactice şi Pedagogice sau în "Enciclopedia de buzunar" a Editurii Ştiinţifice şi Enciclopedice. Urmăream, de asemenea, cu multă grijă, mereu surprinzătoarea "Bibliotecă pentru toţi" a Editurii Minerva. Şi nu ratam, bineînţeles, nici o traducere de literatură străină, oricare ar fi fost autorul. Deasupra acestei aprovizionări de masă a cititorului obişnuit, mai erau anticariatele. Puţine, dar care adăposteau surprizele lor. Puteai să cumperi de acolo, uneori, opere complete ale unor autori clasici. Aşa am ajuns să citesc (aproape) tot Goethe, Schiller şi Anatole France. De ce tocmai aceştia? Pentru că mama mea reuşise să procure, printr-o pacientă, operele lor complete îmbrăcate în piele de viţel...
În fine, existau şi furnizorii "specialişti", precum faimosul B., etern student la filozofie, reputat a fi în stare să găsească în cîteva săptămîni orice carte cu putinţă. Prin el şi alţii asemenea se cumpărau biblioteci întregi ale unor cărturari răposaţi sau ale u
