Fiică vitregă a cercurilor, căci nu poate cuceri spaţiul pe care l-ar merita în media, competiţia de la Vancouver merge înainte, cu marii ei eroi, oglindiţi minor.
Pe timpul Olimpiadei Albe, în ziare abia e loc de performeri, ca soţii chinezi de la patinaj artistic premiaţi cu aur în proba de perechi.
Pe nedrept uitaţi sunt însă chiar cei care ilustrează cel mai bine idealul olimpic de participare: codaşii. Sunt primii din talpa clasamentului, sportivii de pe reversul medaliei şi, fiind pe verso, nu-i observă nimeni.
Când sportivii de la coadă sunt scoşi din rând şi băgaţi în seamă, criteriul de selecţie pare unul singur, exotismul. Aşa se întâmplă în cazul etiopianului Robel Zemichael Teklemariam, al 93-lea în cursa masculină de schi fond, stilul liber.
Presa l-a înconjurat pe antepenultimul sosit, deşi acesta, cu modestie, a atras atenţia asupra podiumului, socotind rezultatul său - cu 12 minute mai slab decât al campionului elveţian Cologna - decepţionant. Sincer, nu merita evidenţiat mai degrabă cel care a sosit chiar înaintea africanului pe schiuri, anume şerpaşul nepalez pe nume Dachhiri Sherpa, pentru care acest sport, în Himalaya, e o chestiune de supravieţuire?!
Dar chilianul de origine română Jorge Mândru (schi alpin, coborâre) ce cusur are de-l ignorăm? Măcar el a ajuns al 56-lea din 59, spre deosebire de Dragoş Staicu al nostru, care nici n-a terminat cursa! Alt exemplu.
Îi pomenim pe îndrăgostiţii chinezi, dar nu-i neglijăm nici pe francezii Vanessa şi Yannick, ocupanţii locului 14 în proba de perechi.
Publicul i-a adorat întrucât au excelat la capitolul acrobaţii. Dar cine a savurat povestea lor din depeşa AFP în care aflăm că s-au cunoscut pe un site unde îţi cauţi perechea pe patine? Aparent, s-au bucurat de atenţie doar pentru că sunt primul cuplu de culoare
