Dacă în trecut gropile abisale de pe fundul oceanelor au fost neglijate de lumea ştiinţifică, în ultima perioadă interesul cercetătorilor pentru aceste zone a crescut. Oamenii de ştiinţă atrag atenţia că există mai multe motive pentru care ar trebui să ne preocupe studierea acestor zone subacvatice, scrie BBC.
Gropile oceanice, responsabile de producerea seismelor
Cea mai adâncă din lume este groapa Marianelor, care are 11.022 de metri. Aceasta s-a format, la fel ca toate gropile abisale din lume, într-o zonă de subducţie, acolo unde se întâlnesc două plăci tectonice, în cazul acesta Placa pacifică şi cea Asiatică. Placa Pacifică, fiind mai grea, intră sub cea Asiatică, iar la zona de ciocnire dintre cele două rămân fisuri înguste şi foarte adânci, numite gropi abisale.
Geologul Jim Gardner, de la Centrul de cartografiere a oceanelor şi zonelor de coastă din SUA, a studiat vreme de cinci ani Groapa Marianelor. Concluzia la care a ajuns este aceea că activitatea tectonică intensă de aici reprezintă un punct cheie în înţelegerea seismelor de mare magnitudine, cum ar fi cele produse recent în Japonia sau Indonezia.
Amfipode uriaşe şi peşti gelatinoşi de culoare roz
Şi biologii au început să fie interesaţi de studierea acestor zone uitate de pe fundul oceanelor. Este şi cazul lui Alan Jamieson, de la Universitatea din Aberdeen care, folosind mijloace rudimentare, a pătruns în lumea uimitoare din groapa Kermadec, aflată la nord de Noua Zeelendă, la subducţia Plăcii Pacifice de către Placa Australiană.
Acesta a trimis pe fundul oceanului un dispozitiv blindat cu camere video, pe care a fixat hrană pentru ademenirea vieţuitoarelor. Deşi la început era sceptic, Jamieson a descoperit o faună foarte diversă în gropile abisale.
O specie gigantică de amfipode de culoare albă, măsurând 30 de centimetri şi un peşte roz aprins de textură gela
