Două lucruri deopotrivă de alarmante s-au desprins din scandalul examenului de sfîrşit de liceu din vara aceasta. Din păcate, doar unul a reţinut atenţia, şi asta fiindcă a interesat presa. Celălalt a trecut aproape neobservat. Presa a dat la iveală un fapt bănuit de multă vreme, dar care abia acum face masa critică necesară: corupţia. De ani buni se ştie că subiectele la scris transpiră. E drept că în trecut nu s-a vorbit de cumpărarea lor. în 2006 însă a luat naştere, s-ar zice, o veritabilă piaţă a subiectelor. Am aflat şi tarifele. Foarte mari în raport cu veniturile românilor. Se ştia şi că unii supraveghetori închid ochii la tentativele elevilor de a copia ori de a discuta între ei. O noutate este anul acesta că unii supraveghetori ar fi dictat formularea corectă a unor subiecte în auzul unor întregi clase. Nici aşa-zisul fond de protocol strîns de părinţi nu e de azi, de ieri. MEC şi Inspectoratele au o vină în asta: nu s-au gîndit să prevadă bani pentru apă minerală (a fost teribil de cald în unele zile), cafea şi chiar mîncare pentru profesorii care au petrecut ore în şir în clase, la corectură şi la examinare. Părinţii au luat, ei, iniţiativa şi ce a urmat nu mai este un secret pentru nimeni. Intervenţii pentru recorectarea unor teze au existat mereu. Anul acesta au fost doar mai numeroase. Corupţia nu e aşadar de acum. Doar proporţiile ei, poate, sînt acum mai mari decît oricînd în trecut.

Al doilea lucru pe care l-a arătat cu asupra de măsură bacalaureatul din 2006 a fost că în liceul românesc se învaţă puţin şi prost. Corupţia nu e decît rezultatul unei mentalităţi: în loc să-şi oblige loazele să înveţe, părinţii le cumpără notele de trecere. Revolta elevilor contra ziaristei de la Gîndul care a dat în vileag piaţa subiectelor e rodul aceluiaşi fel greşit de a înţelege şcoala: de ce să mă omor învăţînd, dacă pot trece aflînd subiectul înain