Pe 16 decembrie 1773, apele înnegrite ale portului Boston aduceau primul semn privind faptul că situația în Lumea Nouă era pe cale să se schimbe. Așa-zisul „Ceai de la Boston”, prin care americanii au protestat – prin distrugerea unei încărcături de ceai – împotriva metropolei britanice este conisderat primul pas al Revoluției Americane, prin care cele 13 colonii aveau să-și obțină independența. Una din cauzele Revoluției Americane a fost faptul că britanicii nu au avut o strategie fermă privind politica ce trebuia aplicată în colonii. De-a lungul timpului, dar mai ales în secolul XVIII, între liderii de la Londra nu a existat o unitate de vederi privind politica colonială. Scopul principal era, evident, menținerea coloniilor, dar guvernanții se împărțeau în două tabere; unii erau adepții unei politici conciliante vizavi de dorințele celor din colonii, în timp ce alții doreau o politică de acțiune. În cele din urmă, se ajunge, în 1774, la adoptarea așa-ziselor „Legi intolerante” (Coercive Acts), ca răspuns punitiv al metropolei față de protestul de la Boston. Prin aceste legi, Massachusetts își pierdea toate drepturile de autoguvernare, iar portul Boston (cheia economiei locale) era blocat până ce Compania Indiilor Orientale era despăgubită pentru pierderile sale. În plus, Adunarea Coloniei era dizolvată, iar guvernatorul primea dreptul de a-și trimite cetățenii la judecată în metropolă. Aceste legi nu au făcut altceva decât să radicalizeze mișcarea de rezistență din Colonii. În acel an, apar primele comitete de rezistență, al căror scop era să supravegheze modurile de aplicare ale boicoturilor antibritanice și lupta împotriva colaboraționiștilor. Următorul pas al coloniștilor a fost planificarea unui Congres Continental, organizat la Philadelphia în septembrie 1774, la care urma să fie dezbătută atitudinea față de Marea Britanie. La acest congres au participat repre