Paşnica, binevoitoarea şi cultivata Georgeta Drăghici găzduieşte, la Radio România Cultural, un serial de „Polemici“. Polemistul invitat era, de data aceasta, publicistul, criticul literar, eseistul şi lectorul universitar – la istoria literaturii –, specialist în avangarda literară interbelică, Paul Cernat, cel care abia în 1990 avea să-şi serbeze majoratul, iar acum trimitea în scenă consistente şi incitante idei în ofensivă despre modernism şi postmodernism. Constata, printre altele, că avem un public cititor inert, pasiv, incoerent, „de tras în sus“. Dacă eşti scriitor, spunea, ajungi să abandonezi sub presiunea vieţii de zi cu zi. Vor continua să scrie „cei care nu pot să nu scrie“. Literatura e constrânsă de viaţa reală. E modelată de mai toţi factorii. E o formă de reactivitate. O citim şi o evaluăm estetic, dar ea are legătură cu pământul, ca un fruct. Libertatea e relativă, presiunea ideologică există în toate societăţile. Când aveam cenzură, puterea literaturii era mai mare; pe când „într-o societate liberă, scriitorii au senzaţia că vorbesc într-un pustiu“. Nu putem compara societatea pluralistă de astăzi cu cea de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial. Şcoala era altfel. Avea alt statut social, diferit, avem impresia, de cel de astăzi, un statut situat mai sus, educaţia era educaţie naţională. Acum ne aflăm într-o eră când nici statul naţional nu mai e acelaşi. …În general, în lume, sunt tot mai puţini tineri care se îndreaptă spre lectura spontană. Dar de la ţară la ţară, lucrurile diferă totuşi. …Nişte studii şi nişte măsurători mai precise ne-ar trebui. De ce se citeşte mai puţin? Ce se citeşte? Poezia era regină; acu Publicitate m de ce nu mai e? S-au schimbat jocurile. Nu e nici bine, nici rău? Sau e şi bine şi rău? Şi la nivel instituţional trebuie făcut ceva: în cercetare, în şcoli şi facultăţi, în presa literară, în edituri.