Dl Valerian Vreme este – pentru cine n-a apucat încă să afle – ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale. A fost promovat în această funcţie în locul dlui Sandu, un reputat specialist în saltele, care reuşise să promoveze în mandatul său o singură idee şi aia cam deşucheată: crearea, de către minister, a unui site de Internet în valoare de 500 milioane de euro! Boc a încremenit când a auzit grozăvia şi l-a rugat frumos pe Stolojan să nu se supere dacă favoritul său va fi niţel pus pe liber. În locul său, grupurile de interese pedeliste din zona Moldovei l-au trimis în guvern pe Valerian Vreme, pe principiul: toate grupările locale au faliţii lor, noi de ce să nu-l avem pe al nostru!

Au trebuit să treacă luni bune până când lumea din minister să înţeleagă că tipul cu aere de fante de mahala care venea zilnic la serviciu (când nu pleca cu secretara în deplasare) este noul ministru.

Alte câteva luni au fost necesare să se despartă niţel apele între aventurile galante ale acestuia şi rostul unui ministru care gestiona câteva dintre cele mai păguboase companii naţionale, pe care predecesorii săi le hărţuiseră şi le violaseră după bunul plac, fără să întâmpine vreo rezistenţă.

În rarele ieşiri publice la rampă de până acum, dl Vreme a încercat să facă cunoscute marelui public câteva dintre ideile sale manageriale în legătură cu care era limpede că el însuşi are multe neclarităţi. Mai nou, a făcut praf naţia cu două idei-bombă: după ce le-a tăiat poştaşilor două zile pe lună din leafă (peste cei 25% tăiaţi de Boc) a fost străfulgerat de o idee la fel de genială ca cele care au dus Poşta de râpă pe vremea lui Toader şi Vătavu şi cine le-a mai urmat (între care celebrul contract cu Blue Air, pentru transportul par-avion al corespondenţei, sau comanda de uniforme de poştaş de 14 milioane): să facă o bancă şi o societate de brokeraj, pentru asigur