Nu s-ar putea zice că rafturile bibliotecilor noastre sunt pline de instrumente de lucru, dicţionare, enciclopedii, cataloage, bibliografii. Acestea se elaborează, în genere, cu dificultate, cerând uneori decenii de documentare şi de sistematizare a materiei. Ele presupun o muncă uriaşă, care poate fi efectuată în mod ideal numai de către echipe de specialişti, şi ei îndelung exersaţi. operele individuale, destul de rare, constituie o excepţie.
De aceea ne bucură când apare câte o lucrare, fie şi cu un caracter mai modest, ca Dinastia Ciorăneştilor (fişe monografice şi bibliografice), semnată de Mihai Gabriel Popescu şi Ştefan Ion Ghilimescu. Autorii şi-au ales un subiect cu semnificaţie deosebită, ilustra familie de intelectuali a Ciorăneştilor, propunându-şi ca, prin studierea ei, să aducă o contribuţie „la înţelegerea rolului elitelor în edificarea vocaţiei europene a poporului român”, cu alte cuvinte, să pledeze pentru meritocraţie, acea structură socio-culturală, din păcate, subapreciată la noi, aproape considerată ostilă, încă de pe vremea comunismului. Şi într-adevăr „Dinastia Ciorăneştilor” este una de elită, caz mai rar, ce stârneşte interesul cercetătorului, curios de varii domenii ale activităţii umane. Cei doi autori au întreprins o largă investigaţie a două generaţii de cărturari străluciţi, refăcând biografia membrilor ei, arborele genealogic, însoţindu-le de fotografii, de facsimile ale numeroaselor scrieri pe care le-au produs de-a lungul unui secol, al XX-lea.
Întemeietorul „dinastiei Ciorăneştilor” este Ion Ciorănescu, învăţător de ţară, cu o temeinică pregătire în Germania, unde fusese trimis de către ministrul Spiru Haret, reformatorul învăţământului românesc modern, căruia i se datorează dezvoltarea reţelelor de şcoli din România, primele programe didactice coerente şi primele manuale alternative. Învăţător la Moroe
