STIGMAT. Doar 9% dintre tinerii din orfelinate ajung studenţi, o discrepanţă enormă faţă de copiii din familii normale. Mihaela şi Gabriel, orfani ajunşi asistenţi sociali, explică această dureroasă anomalie. Sursa: Octavian CocolosSursa: Octavian Cocolos

1 /.

Gabriel şi Mihaela sunt „produsele” orfelinatelor de dinainte de ’89. El a rămas orfan, iar ea a fost abandonată de familie. Au fost bătuţi, umiliţi şi înfometaţi.

Au avut tăria să înveţe şi să se desprindă de o copilărie tristă. Au terminat o facultate şi stau la casa lor. El trage nădejde să se însoare, iar ea are un băieţel căruia îi oferă ceea ce ei i-a lipsit atât de mult: dragoste maternă şi protecţie.

Doar unul din zece tineri proveniţi din casele de copii reuşesc să urmeze o facultate. O discrepanţă majoră faţă de adolescenţii proveniţi din familiile normale.

Mama a avut de ales. Şi a părăsit-o!

Când a împlinit trei anişori, Mihaela C. a rămas fără familie. O comisie socială de la Capitală a stabilit că ea şi surioara ei mai mică mai pot rămâne alături de familia lor. Mai întâi au făcut cunoştinţă cu Preventoriul de Copii de la Mogoşoaia. Nu ştie cât a stat acolo. Îşi aminteşte că şcoala a început-o la Gorneşti, judeţul Mureş

. A stat acolo până în ’88. După ce a luat examenul la liceu a cerut să vină la Bucureşti. Rămăsese singură. Între timp, sora ei, Florina, a fost luată înapoi de părinţi. Mai avea deja doi frăţiori mai mici. „Nu ştiu de ce nu m-au luat şi pe mine”, suspină femeia, acum şi ea mamă.

Bătaia din sala de baie

„În opt ani au venit o singură dată...”, lăcrimează Mihaela. Traiul de la Gorneşti era infernal. „Luai bătaie de la femeia de seviciu, de la asistente, bucătărese! Că nu făceai curat, că nu-ţi făceai patu’... La şase era trezirea şi până la şapte trebuia să faci curat, să te