Olympus Mons, cel mai înalt vulcan şi munte din sistemul nostru solar - 22 de kilometri înălţime la o suprafaţă de aproape 300.000 de kilometri pătraţi - ar putea avea un frate mai mare şi mai bătrân, potrivit unei echipe de cercetători de la NASA şi de la Institutul de ştiinţe Planetare din Tucson, Arizona, informează NASA.
Acest posibil supervulcan, demult stins, este un vast bazin circular, Eden Patera, la suprafaţa lui Marte, ce a fost catalogat anterior drept un crater de impact. Supervulcanii sunt vulcani capabili să arunce în aer un volum de ejecta — materiale piroclastice, lavă, gaze, roci — mai mare de 1.000 de kilometri cubi, adică un volum de peste 200 de ori mai mare decât cel al erupţiei Muntelui Pinatubo din Filipine din 1991. Cercetătorii sunt de părere că acest bazin reprezintă ce a mai rămas în urma erupţiei unui supervulcan. Ipoteza lor se bazează pe imaginile şi datele topografice adunate de misiunile NASA Mars Odyssey, Mars Global Surveyor şi Mars Reconnaissance Orbiter, precum şi de la misiunea europeană Mars Express.
Astfel, vulcanismul şi nu un impact cu un asteroid de dimensiuni mari ar fi format bazinul Eden Patera de pe Marte. În numărul din 3 octombrie al revistei Nature, Joseph Michalski, cercetător din cadrul Muzeului de Istorie Naturală de la Londra, şi Jacob Bleacher de la Centrul Goddard pentru zboruri spaţiale din Greenbelt, aparţinând NASA, şi-au expus în premieră teoria că bazinul Eden Patera este de fapt o căldare vulcanică.
Cum căldarea vulcanică este tot o depresiune în scoarţă, ea poate fi uşor confundată cu un crater de impact. "Pe Marte vulcanii tineri au o imagine distinctă şi putem să-i identificăm cu uşurinţă", susţine Michalski. "Întrebarea la care nu avem încă un răspuns sigur este cum arată vulcanii vechi de pe Marte şi poate că arată precum bazinul Eden Patera", a mai adăugat el.
@
