Rezultatul poate fi, după caz, o mâncare comestibilă, dar nu mai mult, un rateu onest sau o surpriză papilară. Există situaţii asemănătoare şi la emisiunile TV. Mă refer la cele care merită văzute.
În bucătărie fiecare procedează după cum crede de cuviinţă. Unii deschid cartea de bucate şi aplică strict ceea ce citesc acolo, alţii improvizează avântat. Unii nu se abat cu o iotă de la reţetă, alţii compun mici nebunii personale. Rezultatul poate fi, după caz, o mâncare comestibilă, dar nu mai mult, un rateu onest sau o surpriză papilară. Există situaţii asemănătoare şi la emisiunile TV. (Mă refer la cele care merită văzute.) Unele sunt corecte şi seci, altele te confiscă şi te binedispun. La unele realizatorul participă cordial, la altele se postează în spatele unei catedre de unde ţine lecţii pe un ton uscat, care nu atrage. Nu mai departe de lunea trecută, am avut câte un exemplu din fiecare categorie.
Dornică să învioreze documentarul cultural- turistic şi să ofere sugestii de vacanţă, TVR 2 a început să difuzeze o serie de reportaje sub titlul „Destinaţii pe mapamond” - un titlu lucrat în cea mai pură tradiţie a limbii de lemn. Filmele, nu mai lungi de 40 de minute, sunt preluate de la Vista Point şi traduse în română. Cine face traducerea textelor? Nu ştim. Cine asigură citirea lor? Mister. Nimeni din TVR n-a binevoit să ofere aceste informaţii de bun-simţ, astfel încât cine vede produsul final poate avea impresia că e rezultatul muncii la negru. Însă acesta e doar neajunsul minor al „Destinaţiilor pe mapamond”. Marea hibă a emisiunii e felul cum sunt prezentate diverse oraşe ale lumii.
Episodul pe care l-am văzut lunea trecută a fost rezervat Vienei, capitală prin care am avut plăcerea să cutreier. Mărturisesc că mi-a fost greu să recunosc acest oraş altminteri drag şi familiar. M-am trezit în faţa unui exponat de muzeu, a une
