Acest caz este relatat de colegul si prietenul meu, colonelul(r) Dumitru Bucur de la Politia judetului Bihor.
...Cazul de fata nu il scoatem la lumina daca de curand nu eram "interpelat" de un vecin: "Domnule colonel, am cunoscut intamplator un om care a fost condamnat pe nedrept, fiind invinuit de omor, savarsit in realitate de altcineva". Stupefiat, i-am solicitat detalii. Imediat, atat omorul respectiv, cat si tot ce a urmat dupa aceea mi-au revenit in memorie, desi de la data comiterii lui trecusera 16 ani. Ca unul care am lucrat mai multi ani in politia judiciara si la criminalistica, alaturi de oameni cu o bogata experienta si cu o desavarsita probitate profesionala, animati de slujirea adevarului, am ramas contrariat. Stiam ca nimeni dintre noi nu contribuise la nasterea vreunei erori judiciare.
Si, totusi, nu o data s-a intamplat ca in contextul unui eveniment dat sa apara aprecieri culese "dupa ureche", in care realul era atat de atrofiat, incat aproape disparea. Uneori nu mai erau crezuti nici chiar cei implicati direct in elucidarea cazului. De ce? Nu se permitea informarea opiniei publice cu fapte din cadrul fenomenului delincventei, deoarece ar fi fost in flagranta contradictie cu marile realizari ale "epocii de aur". Aceasta constituie un paradox atata vreme cat in faza de judecata, cu mici exceptii, procesul penal are caracter public.
Dar sa dam timpul inapoi...
"Mi-a furat logodnica si le-am spus sa-l bata" In amurgul unei zile de inceput de august, Militia municipiului Oradea a fost sesizata telefonic ca, pe malul stang al Raului Crisul Repede, vizavi de biserica din fata primariei, o ambulanta l-a ridicat pe Eugen Scurtu, care prezenta o puternica hemoragie intr-o zona deschisa din regiunea sternului. Totodata a fost retinut Horia Martin, deoarece la aparitia ambulantei intentiona sa dispara, desi acordase pana atunci primul