Cred ca nota distinctiva a proiectului etalat de artistul iesean sta in contrastul premeditat dintre titluri si continut; primele invita la o lectura figurativa, in timp ce realizarile se inscriu mai degraba intr-un regim al abstractiei codificate. Intrebarea de mai sus nu este decupata din vreun rebus cu relevanta zoologica, nici dintr-un chestionar menit sa testeze transparenta geamurilor la vagoanele de cale ferata. Am gasit-o zilele trecute in subsolul unei lucrari semnate de Florin Morun, la Galeria Dana, pe strada Lapusneanu. Nu am putut ajunge la vernisaj, dar imi inchipui perplexitatea curiosilor care ar fi incercat sa-si ascuta privirile pentru dibuirea urmelor lighioanei cu git lung in multimea de linii, forme si culori ale tabloului - parca indiferente la subiectul anuntat. Cred ca nota distinctiva a proiectului etalat de artistul iesean sta in contrastul premeditat dintre titluri si continut; primele invita la o lectura figurativa, in timp ce realizarile se inscriu mai degraba intr-un regim al abstractiei codificate. Lucrarile din noua expozitie a lui Florin Morun par rupte de temele si tehnicile sale anterioare. Detasat de ispitele peisajului, autorul mizeaza de aceasta data pe resursele oferite de montajul ironic, in constructii care mobilizeaza deopotriva exuberanta ludica si imaginatia. Nu mi-am propus sa deconstruiesc aici intentiile nemarturisite ale artistului. Ar fi si dificil, in lipsa unui indiciu semantic relativ la ansamblul desfasurat. Incalcind cutuma denominatiei generice, artistul iesean concepe o expozitie fara titlu sau, mai curind, una in care numele autorului substituie orice referinta la mesajul asumat. Nu as pune absenta obisnuitei etichete lingvistice de pe afis pe seama vreunei pauze de inspiratie, cit mai ales pe dorinta de a invita publicul sa se piarda, odata cu autorul, in arcanele imprevizibile ale picturalitatii. Ce putem ved