Jan Potocki se numără printre personalităţile cele mai provocatoare din literatura Europei, atât prin biografia, cât şi prin bibliografia sa. Trăitor în perioada 1761-1815, aristocrat erudit, educat la Viena, Geneva şi Lausanne, istoric, etnolog şi lingvist, Jan Potocki a fost şi un scriitor al cărui talent a depăşit cu mult epoca în care a trăit. Romanul „Manuscrisul găsit la Saragosa“, la care a lucrat peste un deceniu, este considerat o revelaţie.

Fantezia debordantă, hrănit de surse orientale şi occidentale deopotrivă, inteligenţa ascuţită, profunzimea fără margini şi formula romanescă aleasă, de o modernitate uimitoare, au făcut din această carte deliciul cititorilor de toate felurile. Bâlciul deşertăciunilor, spectacolul pestriţ al vieţii omeneşti, cu văzutele şi nevăzutele ei, se dezvăluie într-o scriitură ce aprinde imaginaţia.

Povestea lui López Suárez

Sunt unicul fiu al lui Gaspar Suárez, cel mai bogat negustor din Cádiz. Tatăl meu, om aspru şi neînduplecat, dorea să mă dedic exclusiv treburilor negustoreşti şi nici nu se gândea la distracţiile pe care şi le îngăduie îndeobşte fiii de negustori bogaţi din Cádiz. Dorind să-l mulţumesc în toate pe tata, mă duceam doar rareori la teatru, iar duminica nu umblam pe la petrecerile cu care-şi umpleau vremea cetăţenii marilor oraşe comerciale.

Dar cum mintea are şi ea nevoie de odihnă, eu mi-o căutam în citirea de cărţi plăcute, dar primejdioase, cunoscute sub numele de romanţuri. Pe nesimţite am început să le prind gustul şi o involuntară tandreţe a pus stăpânire pe firea mea, dar, cum ieşeam rar în oraş şi aproape nu vedeam femei în casă, nu găseam prilejul de a-mi potoli pornirile inimii. Între timp tata, având mai multe treburi la curte, a hotărât să mă ia cu el la Madrid. Am primit cu bucurie această veste, fericit că pot să răsuflu mai uşor şi să uit, măcar pentru o clipă,