În mitologia populară, Sfîntul Petru este patronul agricultorilor, cel care are în grijă toate roadele pămîntului şi de care depinde, la sfîrşitul toamnei, cît de pline vor fi hambarele.
În mitologia populară, Sfîntul Petru este patronul agricultorilor, cel care are în grijă toate roadele pămîntului şi de care depinde, la sfîrşitul toamnei, cît de pline vor fi hambarele. Dovadă a importanţei sale stau cele trei zile (29 iunie – 1 iulie) cînd sînt interzise o serie de activităţi agricole, iar oamenii trebuie să se îngrijească să-l cinstească cum se cuvine. După aceste trei zile însă, gospodarii se vor întoarce pe cîmpuri pentru că se apropie timpul secerişului.
Trei zile de pericol
Poveştile populare spun că Sfîntul Petru se aşază mereu la masă în dreapta lui Dumnezeu, aşa cum i se cuvine celui care are în grijă toate cheile de la încăperile cereşti, inclusiv cele ale Raiului. Una dintre încăperi ascunde uneltele (biciul şi moara de sfărîmat piatra) cu ajutorul cărora Petru îi pedepseşte pe gospodarii care se încumetă să lucreze tocmai în aceste zile de sfîrşit de iunie. “El fierbe trei zile piatra adevărată, spre a o mărunţi, ca să nu vatăme cîmpurile. Cînd se aude huruind în cer, atunci cînd tună înăbuşit, se crede că Sfîntul Petru fierbe piatra. (…) Cînd oamenii nesocotesc puterea dumnezeiască, Sfîntul Petru cheamă balaurii şi cu dînşii se ajută la bătutul lumii cu piatră; balaurii o mărunţesc, iar el o dă, adică face să plouă cu piatră.” (T. Pamfile – “Sărbătorile la români”) Prezenţa licuricilor vesteşte că a sosit timpul în care Sfîntul Petru trebuie să fie cinstit. Poveştile populare spun că, atunci cînd el loveşte cu biciul în cer, scînteile se prefac în licurici care luminează în întunericul nopţii drumul celor care s-au rătăcit în pădure.
Ofrande dulci
Oamenii au grijă ca pînă la Sfîntul Petru să nu mănînce nimen
