Daniel Balanescu (n. 19 noiembrie 1967, Filiasi, jud. Dolj; absolvent al Universitatii Nationale de Arte, Bucuresti, Facultatea de Arte Decorative si Design, Sectia Imprimerie) este, din 1998, membru al Uniunii Artistilor Plastici. S-a afirmat ca pictor, artist decorator si scenograf.
Demersul plastic al artistului sta sub semnul interferentelor stilistice, in el impletindu-se, in formule extrem de actuale, ancestralul si traditia recenta. Amintind pe alocuri de gestualismul lui Pollock, dar mai ales de expresionismul mustind de vitalitate al lui Ion Tuculescu (raportabil la arta populara), Daniel Balanescu este, la randul sau, atras de tema campurilor decorative (cu radacini in zona folclorului dar si in arta precrestina), in care se suprapun sau se invecineaza crucea, ochiul si figura umana, grafismul. Aflat la intretaierea artei obiectuale, picturii si instalatiei, discursul sau polemizeaza cu cel duchampian. Daca Marcel Duchamp instituia un soi de noblete a ready-made-ului, Balanescu recurge la membrana fina a unei panze pictate pentru a invalui ori ascunde obiectul cotidian si trupul uman, transferandu-le astfel, mediat, propriul sau statut, de opera creata. Simeza dispare, iar distanta dintre opera de arta si privitor se regleaza fie in limitele confortului domestic, fie se extinde pe ecranul reconfortant al unui peisaj. Desi in (relaxat) dialog cu legile decoratiei, comentariul sau vizual pe marginea traditiei isi neaga caracterul de ornament, tot asa cum refuza rolul de strat superficial al unui obiect. Constant in optiunile sale stilistice, dar liber in privinta temelor abordate, artistul experimenteaza pseudoportretul redus la notatii fugare in cheie expresionista; aici, identitatea modelului este sacrificata in favoarea transcrierii unor stari sufletesti-limita: deznadejdea, abrutizarea, visul si, nu in ultima instanta, extazul. Personajele sale, al