Alonso a cîştigat ieri pe teren propriu, la Valencia, apoi a izbucnit în lacrimi pe podium, la intonarea imnului Cursa presărată cu incidente felurite i-a lăsat pe rivalii spaniolului, Vettel şi Hamilton, cu buzunarele goale. Amîndoi au abandonat.
"Aşa e sportul, cu suişuri şi coborîşuri. Sîmbătă am avut un moment trist, însă nu poţi renunţa. În Formula 1 în special, orice se poate întîmpla. Ai maşina, strategia, depăşirile, manevrele". Sînt explicaţiile fericite şi uşor filozofice ale învingătorului de ieri din Marele Premiu al Europei. Fernando Alonso.
Omul care părăsea paddock-ul cu o zi înainte fără să-şi ridice privirea din pămînt. Urma să plece în cursa valenciană abia al 11-lea, departe de principalii săi rivali. Iar circuitul stradal, ştia toată lumea, e unul în care răsturnările de poziţii se petrec greu. Atît de greu încît în 2009, spre exemplu, cum s-a pornit, aşa s-a şi încheiat! N-a intervenit nici o modificare în ordinea piloţilor.
Start magic
Ediţia 2012 şi-a scris însă propria istorie. Una atipică pentru asfaltul iberic. Alonso a avut un start lansat, purtat parcă pe un covor fermecat de cauciucurile moi folosite. Dintr-un foc a ţîşnit trei poziţii, urcînd pe 8. Apoi, le-ar fi făcut cu mîna în trecere lui Webber, Senna şi Schumacher dacă ar fi avut timp. Concentrat, s-a mulţumit să-i depăşească şi să spere într-o minune. Sau mai multe.
Prima a apărut cînd maşina lui Vettel, cel care plecase din pole position şi îşi clădise la un moment dat un avans de 20 de secunde, s-a oprit, pur şi simplu, în turul al 34-lea. Campionul ultimelor ediţii a rămas neputincios şi frustrat lîngă vehiculul care a ţinut închis în măruntaiele sale misterul colapsului. "E păcat. Nu ştim sigur ce s-a întîmplat, dar eram pe drumul spre victorie. A fost o problemă mecanică", a spus Vettel mai tîrziu.
Între timp, s-a îndepărtat şi Grosjean, Alo
