Am crezut ca s-a terminat, dar nu, nici pe departe. Imaginatia omului de rand si chiar si a celui cu o fantezie bogata e mult intrecuta de catre ei. Cei care regizeaza acest spectacol grandios. Ma uitam eu asa si ma gandeam - O fi bine cu Stolo? N-o fi bine cu Stolo? Mi-a zis mie socrul meu: "Totul ca totul Peter, nu cumva sa se imbolnaveasca Stolo din nou". Na, ca iar a avut dreptate.
Socrul meu stie. Fantezia scriitoriceasca a lui Moliere demult a fost intrecuta de al nostru bolnav inchipuit. Avem candidati eterni, bolnavi inchipuiti, opozanti de meserie si se contureaza si presedintele pe vecie. Mari fraieri suntem ca nu ne-am apucat sa vindem brelocuri cu mici marinari, precum ar face americanii - ei stiu sa faca business din asa ceva.
David Copperfield e un biet incepator, un amator chiar. Astia ai nostri sunt de o complexitate - combina prestidigitatia cu iluzionismul, pantomima, arta melodramatica. Plang, rad, suspina, mimeaza. Totul spre bucuria poporului. Este fascinant cum premierul desemnat pentru patru ani ramane in functie doua zile. Cum primarul etern care ne-a jurat acum sase luni ca nu va parasi in viata vietii lui Clujul decat cu Taromul, se instaleaza acum la Bucuresti. Eu as pastra si primaria. Ce, daca poti sa conduci o tara, nu merge pe langa si Clujul? Oricum, eu as face, in loc de Parlament bicameral un parlament unicameral - adica o camera intima, discreta, placuta, cu luminite roz... rosii...
Avem si eternii nostri penibili. "Taticu', ce faci tu in Parlamentul Romaniei?" "Eu joc rolul penibilului" "Dar de ce, tati, pe tine nu te repartizeaza niciodata in rolul arogantului?" Glumim si radem noi, dar si cei care castiga sunt tot perdanti. Altceva nici nu se poate alege din toata varza asta ˆ la Cluj - scuze, n-am vrut sa aduc vreo ofensa verzei ˆ la Cluj, care e o treaba foarte buna. ~stia sunt muraturile ramase