Sa renteze cumva pe-acolo romanofobia de aici, sa-i fie utili cuiva de pe Dimbovita autohtonistii nostri inspumati, sa comporte moldovenismul de grota vreo valoare practica in ochii Cotroceniului? Asta-i chiar buna: „Sovetski Soiuz" si „Evropeiski Soiuz"! Le am de la George Damian, cooptat de ceva timp la... „Timpul" in calitate de editorialist. Chestie cam riscanta (de nu cumva "foarte"!) pentru ai nostri, pusi astfel in comparatie si riscind enorm ca atare la ideatie, coerenta, limpiditate, fluenta etc. Nu e oare simptomatic faptul ca ziaristilor romani li s-a ingaduit sa semneze contractual in presa noastra abia acum, dupa... Citi sa fie oare? Mai bine de douazeci de ani (de la penibilele „poduri"). Ne-a trebuit, deci, ceva vreme, ca sa ne reprimam frica de comparatie (Vitalie Ciobanu ar spune „frica de diferenta"), complexul de inferioritate, spaima asta culturala fata de romanul sui-generis. O spaima a marginiiin raport cu centrulsi un complex de schizoidie, totodata, care face din basarabeanul generic o fiinta pururi mefienta apropo de tot ce vine de peste Prut. Ar mai fi inca ceva: reminiscenta unei perioade - cea interbelica - despre care, cu tot respectul pentru istorici, nu stim mare lucru. Disparitati mai mult sau mai putin edulcorate - cita frunza si iarba, studii monocrome - fie roz, fie gri, dupa cum se potrivea conjunctura ideologica - asijderea. Demersuri fundamentale insa, exhaustive, care sa nu machieze, sa nu eludeze (cu buna stiinta!) si sa nu bagatelizeze semnificatia unui sau altui eveniment din aceasta mult prea complicata si contradictorie perioada, nu sint nicidecum de gasit, pentru ca nici n-au fost publicate. Vreau sa admit ca zac pe undeva in manuscris ori in sertarele vreunei edituri. Vreau, desi e aproape sigur (asa, apriori!) ca n-a scurtcircuitat inca pe nimeni dintre istorici acest asurzitor imperativ. Poate ca, cu toate datele - bune