Discutiile despre necesitatea statului asistential cistiga din ce in ce mai multa importanta in Uniunea Europeana, pe masura ce tarile membre incearca sa adopte politici corelate In cadrul dezbaterilor, fenomenul globalizarii capata efecte mai degraba negative, devenind principala explicatie a tuturor impedimentelor intilnite pe scena politica europeana. Stagnarea economica, nationalismul, lipsa de competitivitate, dar si scaderea calitatii vietii, nemultumirile sindicalistilor sint doar citeva fapte care isi gasesc scuza in globalizare, atribuindu-i nuante monstruoase de realitate cruda si nemiloasa secolului in care traim. De multe ori, in aceste imprejurari, statul este intronat rapid ca salvator, pentru a imbunatati conditia individului. In acest context, discutiile despre avantajele si dezavantajele statului asistential, respectiv a unei Europe sociale, iau amploare, mai ales dupa respingerea Constitutiei europene in Franta si Olanda. Euobserver.com gazduieste o dezbatere mai ampla, zilele acestea, concretizata in mai multe comentarii ale analistilor, pe care le vom analiza mai jos. George Irvin este uimit de faptul ca multi considera globalizarea ca unul din inamicii statului asistential si observa ca foarte multi specialisti enumera printre victimele mondializarii vacantele lungi, pensiile generoase si ajutoarele de somaj consistente, toate sacrificate cu singe rece pe altarul competitivitatii. In replica, el considera neadevarate afirmatiile potrivit carora Europa nu-si mai permite luxul bunastarii si aminteste ca PIB-ul Uniunii Europene este comparabil cu cel al SUA. Mai mult, Irvind arata ca Europa nu a devenit mai putin competitiva din cauza mondializarii, ci pur si simplu piata de munca s-a schimbat, lasind loc industriei asiatice mai ieftine, dar cistigind suprematia in servicii finaciare sau in tehnologie. In plus, el ne asigura ca protectia sociala dec