Este Katyn-ul nostru: peste 3000 de români au fost măcelăriţi cu sânge rece, în urma unei înscenări a securităţii sovietice. De Înviere, "şi-au ridicat crucile deasupra capetelor şi au mers spre moarte plângând."
În 1940, România a fost forţată să cedeze Uniunii Sovietice un teritoriu locuit de circa trei milioane de oameni, ca urmare a ultimatumului din iunie al Moscovei. Imediat ce armata şi administraţia româneşti au fost evacuate, Armata Roşie şi NKVD au pus stăpânire pe teritoriul Basarabiei.
Rapiditatea evenimentelor a luat prin surprindere multe familii, având membri pe ambele maluri ale Prutului. Mii de români au încercat să treacă noua graniţă pentru a se reuni cu familiile lor dar şi cu ţara lor. Mulţi sunt seceraţi de focurile de armă. Mulţi sunt prinşi şi întemniţaţi.
La începutul anului 1941, securitatea sovietică NKVD (viitoarea KGB) a lansat zvonul că e permisă trecerea graniţei spre România. La 1 aprilie 1941, în Duminica Paştilor, un grup mare de oameni din mai multe sate de pe Valea Siretului (Bănila Moldovenească, Dăvideni, Trestiana, Iordăneşti, Pătrăuţii de Sus, Pătrăuţii de Jos, Cupca, Corceşti, Suceveni), purtând un steag alb în frunte şi icoane, prapuri şi cruci de cetină, ca semne ale intențiilor pașnice, a format o coloană de circa 3000 de persoane şi s-a îndreptat spre noua graniţă. La 3 kilometri de frontieră, lângă satul Fântâna Albă, grănicerii sovietici i-au somat să se oprească. Coloana a ignorat somaţia.
“Oamenii din satele noastre au refuzat să se oprească. Şi-au ridicat crucile deasupra capetelor şi au mers spre moarte plângând", şi-a amintit pentru Reuters Ecaterina Suceveanu, o ţărancă din partea locului, pe atunci copil, supravieţuitoare miraculoasă a masacrului.
Atunci s-a pogorât iadul.
Sovieticii au tras în plin cu mitralierele minute în şir. Supravieţuitorii au fost urmăriţi de cavalerişti