- dialoguri transculturale -
30 octombrie 2001, marţi. Astăzi cutia mea poştală e plină. între altele, un mesaj oficial, prin care sîntem preveniţi că există posibilitatea ca mîine, 31 octombrie, să se producă un atac terorist la Berlin, asupra metroului, trenului sau a unui mare centru comercial. Nimeni nu crede asta. Berlinul e atît de linistit, în comparaţie cu alte capitale, atît de paşnic, încît uneori mi se pare că seamănă cu un sat lăbărţat. Atîta vegetaţie te duce cu gîndul mai degrabă la o vînătoare de fazani decît la mijloacele de exterminare umană ale mileniului III. De dimineaţă a sosit o nouă colegă, din America. E încă în tensiune: spune că la New York e mare agitaţie şi că aeroportul plin de soldaţi i-a făcut rău. Berlinul i se pare şi ei o oază de linişte. Mă gîndesc că, privit de la Bucureşti, este un loc foarte periculos.
Ora 11. Primul colocviu de marţi. Expunerea lui Raghavendra Gadagkar despre "două regine". E vorba de viaţa socială a viespilor. Fotografii formidabile şi expunere impecabilă. Apoi discuţii, pînă la ora 1 cînd se aude gongul care anunţă masa. Mi-a plăcut o observaţie: în societăţile primitive, viespile (ca şi albinele) aveau alternativă: puteau alege să trăiască în cuibul comun sau să ducă o viaţă solitară şi liberă. Plecau pur şi simplu din "localitate", îşi făceau un mic cuib propriu, unde găseau ele de cuviinţă, se descurcau pe cont propriu cu mîncarea şi cu restul. în societăţile mai evoluate opţiunea nu mai e posibilă. Eşti sau regină (înconjurată pînă la sufocare de echipa care munceşte pe lîngă tine - ca Audrey Hepburn în Vacanţă la Roma), sau lucrătoare. Masculii mor de dragoste sau în dragoste.
Discut, la masă, cu Allan Young, antropolog la Universitatea McGill din Montreal şi psihiatru. Proiectul lui este despre "memoria traumatică". îmi face surpriza să mă întrebe despre Jur