Imobilizata in spital, Ana Francisc este cu gindul la fiica ei, Mioara, care a ramas neajutorata acasa. Profesoara de franceza vreme de 23 de ani, Mioara si-a invins boala cu demnitate. Luptindu-se cu batrinetea si cu boala, pe patul de spital, singurul gind al Anei Francisc se indreapta catre fiica ei, chiar daca Mioara Francisc va implini in curind 50 de ani. "Nu stiu cine o sa o mai duca la scoala sau cine o va mai ajuta sa-si faca de mincare", ne-a spus femeia internata la Sectia de Ortopedie a spitalului, cu un picior in ghips, dupa ce a fost accidentata de o masina. Ea intentioneaza sa ceara despagubiri celui care a adus-o in situatia de a nu-si putea ajuta fiica, fiind singurul ei sprijin. Batrina trece cu relativa usurinta peste propria-i suferinta, avind, de-a lungul vietii, intr-un fel, de crescut doi "copii". Dupa ce, timp de 11 ani, si-a vegheat zi si noapte sotul bolnav de diabet cangrenat si fara un picior, stindu-i alaturi pe o saltea linga pat, mama Ana si-a sprijinit la propriu fiica, timp de 50 de ani, astfel incit sa poata avea mindria si implinirea unui profesor recunoscut si a unui om cu un comportament de invingator. Ingrijorarea mamei ar putea stirni cel putin zimbete pentru cei care nu stiu ca Mioara Francisc s-a nascut cu o hemipareza dreapta si sufera de encefalopatie cronica infantila si dizartrie, care au facut-o intotdeauna sa fie privita altfel de prietenii de joaca, de colegii de clasa sau de profesori. Din cei aproape 50 de ani, Mioara si-a petrecut 23 de ani la catedra, ca profesoara de limba franceza si de limba rusa, la citeva scoli romascane, in prezent predind la Scoala nr. 8. Absolventa a facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din Craiova si cu o bursa de specializare in Franta, la Grenoble, ea a stiut sa-si valorifice din plin calitatile native pentru a fi o invingatoare. Din 1980, de la absolvirea facultatii, a trecut