Calitatea autoasumată de actuala putere ar fi pragmatismul

Ca director la ziarul Dorobanţul, I.G. Bibicescu, liberalul care avea să se distingă prin mari realizări ca primar interim al Bucureştiului (1881-1883) şi ca viceguvernator şi apoi guvernator al BNR (1914-1921), primea scrisori de la cititori. Iată un extras al uneia trimise în 1878: "Puntul Predeal este unul din cele mai însemnate din causa importului şi esportului ce se face pe aici (n.n.: era punct de frontieră cu Austro-Ungaria); cu toate acestea, drumul de la mânăstire şi până la vamă e atât de stricat în cât roata căruţei se cufundă până la căpăţână... Diligenţa a ajuns să fie trasă de 16 cai în loc de 8... Distanţa nu e, domnule redactore, de cât de 1 kilometru; vă rog dar, binevoiţi, a întreba pe guvern ce face inginerul ce e aici în Predeal şi primesce 700 franci pe lună, ce face conductorul de şosele care ia 300; ce fac şeful şi cei 11 cantonieri destinaţi numai pentru raionul Predeal; căci nu cred să fie plătiţi numai spre a face vânători şi alte petreceri cu lăutari".

Se glosează pe diverse "portative" zise ideologice despre statul maximal în care încă am trăi şi statul minimal în care ar fi bine să trăim. Până una-alta, statul maximal e în realitate subminimal, statul lui "lasă-mă să te las" şi totodată al imbecilismului birocratic. Când tragedia de la Maternitatea Giuleşti nu smulge vreo atitudine, vreo compătimire, darămite vreo acţiune şefului statului sau Guvernului, cum e statul? Maximal, minimal sau doar o închipuire?

Ce mai înseamnă astăzi cetăţenie egală? Calitatea autoasumată de actuala putere ar fi pragmatismul. În teoria politică, asta înseamnă să faci ceea ce e necesar pentru a atinge obiectivul asumat. Dar ce e pragmatic? Să serveşti şi să urmăreşti propria carieră şi interesul personal şi să afirmi în orice ocazie că serveşti şi urmăreşti inte