Există aproape de noi un (fel de) stat care tocmai şi-a aprobat bugetul pe 2012. Adică Sovietul Suprem a aprobat bugetul, iar deficitul bugetar oficial este de 70%. Cu alte cuvinte, autorităţile spun că veniturile lor vor acoperi 30% din cheltuieli, restul vor veni din nişte misterioase „surse externe". Vorba vine „misterioase", pentru că ştim de cine va fi acoperit deficitul: de către Rusia. Vorbesc despre Transnistria. Duminica aceasta vor avea loc alegeri, preşedintele de facto, al acestui (fel de) stat va fi ales de către transnistreni.
Până acum, alegerile din Transnistria nu erau prea inte-resante: Igor Smirnov le câştiga mereu. Acum însă există concurenţă şi lumea are emoţii. În sondajele de opinie (doar oarecum credibile, dată fiind atmosfera din Transnistria), Smirnov este abia pe locul doi, după Anatol Kaminski. Acesta este acum favoritul Moscovei. Piaţa centrală din Tiraspol este dominată de clădirea în stil stalinist a Sovietului Suprem, în faţa căreia tronează un bust mare al tovarăşului Vladimir Ilici Lenin. Peste drum, sediul partidului Obnovleniye, condus de Kaminski, tapetat cu un poster mare cât vreo trei etaje cu poza altui Vladimir - Vladimir Putin. Lenin şi peste drum Putin - cam asta este istoria Transnistriei.
Susţinerea Moscovei înseamnă mai mult decât postere. Ru-sia plăteşte salarii pentru funcţionarii de stat şi suplimente la pensiile bătrânilor din Transnistria. Banii circulă mai mult cu valizele, un sistem primitiv, aproape medieval, de cumpărat suflete. În ultima vreme, suplimentul la pensie nu s-a mai dat prin guvernul controlat de Smirnov, ci prin Sovietul Suprem condus de Kaminski. Oamenilor li s-a spus că acesta le aduce acum darurile de la Moscova. Nu e mult - dar, la o pensie de 50 de dolari, un supliment de 15 dolari se simte. Şi asta se vede în sondaje.
Moscova a încercat să-l împiedice pe Smirnov că intre în
