Adevăratul nume al protagonistului Leopold Auberg din recent apărutul roman al Hertei Müller, Leagănul respiraţiei (Humanitas Fiction, 2010, traducere fără cusur semnată de Alexandru Al. Şahighian), nu este altul decât cel al viitorului poet sas, născut în 1927 în zona Sibiului, Oskar Pastior. Apărută sub un titlu aproape intraductibil, "Atemschaukel", în 2008, tradusă în principalele limbi europene, cartea a polarizat critica între da şi nu, cel puţin în Germania şi Franţa rostindu-se sentinţe antagonice precum "manierism", "artificialitate" "mărturie de mâna a doua", "estetizarea suferinţei", "empatie pentru victime".

Versiunea românească a fost lansată pe 28 septembrie în prezenţa autoarei la Librăria Humanitas Kretzulescu din Bucureşti: este vorba de detenţia viitorului prieten şi confident al romancierei, dar şi al tuturor celor care au cunoscut lagărele staliniste de muncă silnică, vestitele gulaguri. Leo nu avea decât şaptesprezece ani atunci când a fost deportat în 1945 în Ucraina,

Sub ochii noştri se deapănă istoria pe care Oskar Pastior o va fi povestit autoarei "Călătoriei într-un picior" şi pe care aveau de gând s-o restituie cititorilor în colaborare. Numai că Pastior, întors din deportare în România în 1949 şi plecat definitiv în Occident în 1968, s-a stins în 2006 la Frankfurt pe Main şi n-a mai apucat să ducă la bun sfârşit proiectul comun. Totuşi poeta, romanciera şi eseista Herta Müller s-a simţit aproape obligată să consemneze mărturia celor cinci ani de detenţie a lui Leo/Oskar.

Spre sfârşitul ultimului război mondial, în 1944, în timp ce Armata Roşie avansa spre apusul Europei, şeful guvernului român pronazist Ion Antonescu a fost arestat, judecat şi executat prin împuşcare, nu înainte ca România să fi trecut de partea Uniunii Sovietice biruitoare şi să fi declarat război Germaniei hitleriste, a cărei aliată f