Cazul "Mailat" şi fugărirea ţiaganilor din Napoli schimbă codul deontologic al ziariştilor din Italia. Activitatea profesională a ziariştilor din Italia este reglementată de o
Cazul "Mailat" şi fugărirea ţiaganilor din Napoli schimbă codul deontologic al ziariştilor din Italia.
Activitatea profesională a ziariştilor din Italia este reglementată de o organizaţie naţională, în care trebuie să se înscrie oricine vrea să profeseze în domeniu. Uniunea Junaliştilor italieni (Ordine dei Giornalisti) a fost creată iniţial ca un organ de cenzură în anul 1925, fiind pe pe atunci suspusă controlului direct al Ministerului Justiţiei.
Abia în 1963 a primit statulul actual, de instituţie liberă, cu scopul de a reglementa activitatea jurnaliştilor. Spre diferenţă de alte ţări, în Italia, înscrierea ziariştilor în Uniune este obligatorie şi este condiţionată de absolvirea unei facultăţi umaniste şi de câteva examene de cultură generală. Toate acestea în ideea de a îmbunătăţi calitatatea produsului jurnalistic.
Din păcate, în ultima vreme, românii au cunoscut pe propria piele eficienţa acestui sistem. Presa italiană (cu prepoderenţă de dreapta, urmată imediat de presa de scandal) a reuşit să insufle italienilor o fobie faţă de români.
Italia, "trasă de urechi"
Fugărirea ţiganilor din Napoli a determinat Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNCHR), să trimită Italiei un avertisment cu privire la încălcarea drepturilor imigranţilor. UNCHR a lăsat să se înţeleagă că un rol important în acţiunile cu caracter rasist şi xenofob din Italia îl are presa. Astfel, Uniunea ziariştilor a hotărât să adopte un document botezat "Carta de la Roma" care impune membrilor săi o serie de norme în redactarea ştirilor despre imigranţi.
Printre prevederile noului cod etic, apare faptul că nu poate fi folosit un interviu cu un imigrant, dacă acesta nu este
