Călin Hera: „Aberaţiile nasc aberaţii. Bărbaţilor de stat, atunci când vor să se afle în treabă, le vin idei trăsnite, iscate probabil din caznele de zi cu zi”. Sursa: Zoltan Lorencz
Sireacii! Unii bărbaţi de stat ai zilelor noastre mai bine ar sta şi atât. Ideea reducerii vârstei de pensionare a femeilor care au născut cel puţin doi copii e aberantă de la un capăt la altul.
Ştim că ideea a fost lansată pe piaţă după întâlnirea ministrului Muncii, Mihai Şeitan, cu „sindicatele”, această entitate fabuloasă, nelipsită din ştirile postdecembriste.Contextul e important - arată un guvern (sau o parte a lui, ca să nu se supere prea tare fanii celeilalte părţi!) în stare să facă orice i se pare că poate gâdila urechile electoratului, văzut ca o gloată ce aş teap tă pomană. Dar asta nu e o scuză. E doar o expresie a penibilului situaţiei.
Ca atâtea alte idei năstruşnice din ultima vreme (mă gândesc, la repezeală, la alocaţiile care ar urma să fie acordate în funcţie de veniturile părin ţilor, altă minune scornită undeva între mintea luminate a ministrului Şeitan şi cea a premierului Boc), şi aceasta e scandaloasă.
Pe de o parte, proiectul bocşeitan, datat în mileniul III, face deosebiri între femei şi bărbaţi. Nu discutăm despre faptul că există în mai toată Europa diferenţe între vârstele de pensionare ale bărbaţilor şi ale femeilor. Există, probabil, mai multe argumente în favoarea diferenţelor decât în cea a unei vârste unitare de pensionare.
Încă nenăscuta legea unică de pensionare dezvăluie însă o mentalitate incredibil de înapoiată. Guvernul ar urma să premieze femeile-mame, pentru că sunt mame şi au grijă de copii, eludând cu nonşalanţă existenţa bărbaţilor-taţi, care, vă vine să credeţi?, au şi ei grijă de copii. Dar, probabil, mai puţin.
E un paradox aici: pe de o parte, mişcările feministe deplâ
