O remaniere, fie şi una consistentă, nu va salva nici Guvernul Boc, nici PDL. Singura soluţie este un nou cabinet, cu credibilitatea restaurată şi o legitimitate reînnoită.

În toată confuzia politică din ultima vreme, un lucru este cel puţin limpede: „soluţia" opoziţiei - guvern „de criză" de şase luni, urmat de alegeri anticipate legislative şi, eventual, prezidenţiale, urmate de un guvern PSD±PNL - nu este o soluţie pentru România. Singurul motiv pentru care ar avea vreo noimă să avem un guvern de şase luni ar fi o schimbare radicală a politicii guvernamentale. Singura schimbare radicală posibilă este denunţarea acordului cu FMI şi alimentarea găurilor din buget şi a „programelor anticriză" pe seama creşterii deficitului bugetar şi a unor împrumuturi exorbitante. „Soluţia" asta o fi dezirabilă pentru PSD, dar pentru România ar fi o catastrofă. Fără denunţarea acordului cu FMI, n-are absolut nici un rost să ne apucăm acum să organizăm alegeri altul decât dorinţa opoziţiei de a specula prăbuşirea în sondaje a partidului la putere şi a preşedintelui.

PDL ar trebui să fie, în aceste condiţii, destul de sigur că va continua să guverneze până la alegerile la termen din 2012. Dar acest lucru nu înseamnă că mai poate guverna ca până acum. De câteva luni, singurul lucru de care a fost preocupat Cabinetul Boc a fost să caute disperat bani pentru plata salariilor, pensiilor şi arieratelor. Guvernul s-a predat unei mentalităţi contabile în care nu contează decât balanţa dintre venituri şi cheltuieli. De aici, mărirea pe fugă a TVA, fără nici un temei economic solid, şi tot de aici, tăierile de salarii în sectorul bugetar şi ordonanţele de urgenţă aberante. Guvernul Boc a renunţat să mai guverneze şi a dat ţara pe mâna birocraţilor, care fac şi ei ce ştiu: se asigură că nimic nu se schimbă cu adevărat şi că nimic nu le ameninţă poziţiile, oricâţi ar sufer