Vom avea buget. Oficial. Guvernul României, după multe multe opinteli şi complicate tocmeli între părţile ce alcătuiesc actuala majoritate parlamentară, a conturat bugetul pe 2009 al României. Premierul Emil Boc a ieşit la rampă şi a încercat să demonstreze virtuţile actualului buget de stat la reuniunea de la Hotel Hilton Athénée Palace a Societăţii Academice Române, unde s-a prezentat un raport-analiză, cu sugestiile de rigoare – pentru a da vigoare şi consistenţă viitoarelor decizii guvernamentale în ceea ce priveşte chivernisirea bugetului public. Cum nu avem nici o expertiză în domeniu, ne abţinem să facem observaţii punctuale, legate de macroeconomie, strategii pe termen mediu şi scurt, măsuri, taxe, impozite, implementări sau măsuri de redresare, sustenabilitate şi tot aşa – sînt o grămadă de termeni, mai mult sau mai puţin tehnici, dar care au intrat deja în limbajul curent. Avînd buget, abia acum pot începe discuţiile concrete şi la obiect. Credem că s-a pierdut timp preţios, dincolo de momentele de bîlbîială administrativă şi de disfuncţiile, elegant vorbind, apărute între actualii parteneri de guvernare. Ceea ce s-a văzut din afara decidenţilor politici a fost un spectacol jenant pe alocuri, cu dispute intestine şi mese tovărăşeşti, cu „drăguţe“ (ardelenism), neveste şi chiar puradei, deşi mizele erau strict politice şi priveau interesele superioare ale cetăţenilor României. Multă vorbărie goală şi mai multe vorbe grele au fost utilizate într-o alertă viermuială retorică. Criza, cuvînt la ordine de luni bune, s-a lăsat ameţită de sărbătorile de sfîrşit de an, şi abia acum, ieşind din mahmureala de după ziua de naştere a lui Eminescu şi instalarea lui Barrack Obama la Casa Albă, să credem că încep să funcţioneze, cum-necum, şi instituţiile statului român. Ce ar urma să facem după limpezirea configuraţiei noului buget şi adoptarea lui de către Parlam