In zona Aviatorilor, ascunsa prin spatele marilor bulevarde pe stradute cu aer de Capitala de altadata, a aparut o cafenea placuta si primitoare, gata sa arate ca pozele lui Fidel Castro si ale lui Che Guevara pe pereti se pot constitui intr-un decor nimerit pentru un loc dedicat loisirului. Ei, unii vor spune ca nu prea e de bonton, intr-o tara fosta comunista, sa branduiesti un local de baut cafele, fumat trabucuri si degustat feluri bune de mincare folosindu-te de imaginile lui El Lider Maximo si ale lui El Comandante. Nu e locul aici pentru asa o dezbatere, dar ce poate fi spus este ca, la urma urmei, nu cred ca Che Guevara sa fi fost tradus in romaneste pe vremea lui Ceausescu.
Va aparea insa, in plin capitalism ori postcomunism ori cum vreti sa-l numiti, in curind, la Polirom. O aparitie pe care o salut. in chip similar, pe vremea (national-comunismului) nu am fi gasit pe nicaieri fotografiile celor doi revolutionari huliti-iubiti in functie de perspectiva – in nici un local, in nici o cafenea, in nici un restaurant, in nici un lactobar. Iata insa ca le gasim acum.
Revenind insa la cafeneaua despre care ma pornisem a relata, trebuie spus ca este o cafenea cu preturi peste medie, dar cu un serviciu foarte agreabil, unde poti sa bei cafea cu uzo, cafea cu rom si tot asa, tocmai nimerite pentru o sueta inserata sau dupa ce ai gustat din plin dintr-unul (ori din mai multe) dintre felurile de mincare oferite de Habana Café, eu rezumindu-ma la a aminti doua: pollo Hemingway mi-l imaginez tocmai bun, fie si numai din snobismul care ma face sa cred ca poate si batrinul Ernest minca vreun fel de mincare asemanator in pauzele de scris la Batrinul si marea, si costilitas cuban style, coaste de porc a caror carne ti se topeste in gura.
Iar garnitura (tipic cubaneza, spun ei) pe nume sofrito, adica legume de toate cromaticile si de
