Suntem în an electoral şi, ca de fiecare dată, discuţiile despre cel mai bun sistem de desemnare a câştigătorului îşi fac apariţia. Necunoscute publicului larg, dar bine cunoscute politologilor şi, probabil, oamenilor politici, două nume apar ca primi teoreticieni ai unei riguroase şi ideale soluţii de vot, ambele din sec. XVIII: Jean-Charles Borda şi marchizul de Condorcet. Puţini ştiu însă că o soluţie riguroasă, pe baza confruntării candidaţilor în perechi, a fost formulată cu câteva secole înainte de teologul catalan Ramon Llull (foto 1), mai cunoscut sub numele latinizat, Raimundus Lullus, de la a cărui naştere (1232) se împlinesc anul acesta 780 de ani (şi aproape 700 de la moarte - 1316). Cu peste 260 de lucrări păstrate, scrise în latină şi catalană (nu s-a păstrat nici una din cele scrise în arabă), Llull este recunoscut şi studiat astăzi ca precursor de filosofi, teologi, analişti literari, logicieni, informaticieni. Cu o existenţă de curtean până la 30 de ani, "plină de pasiuni dezordonate", cum o caracteriza el însuşi, a suferit la această vârstă o criză existenţială care a dus la ceea ce el a calificat drept "convertire la penitenţă". De acum înainte, toate eforturile i-au fost îndreptate spre înlesnirea convertirii necredincioşilor la creştinism, pentru aceasta concepând un sistem care simplifica dezbaterea religioasă, faimoasa lui Artă: sistem dialectic de definiţii, proprietăţi şi reguli de combinare, aplicabil la diversele domenii particulare ale cunoaşterii, prin intermediul analogiei, astfel că ansamblul îl arată şi manifestă pe Dumnezeu. Alături de preocuparea pentru salvarea, mântuirea celor aparţinând altor credinţe, a urmărit cu consecvenţă reformarea societăţii creştine. Subordonată acestui al doilea scop a fost şi preocuparea lui pentru găsirea unei metode care să ducă la alegerea celor mai valoroase şi mai potrivite persoane în fruntea