Mare parte a presei are o atitudine superioara sau periculos de complezenta fata de acesti paria politici - Corneliu Vadim Tudor si Marian Vanghelie.
Vadim e vazut ca un dinozaur ajuns din urma de trecutul sau. Isi cauta ultimul refugiu in lumea televiziunii, abandonand un partid sortit sa se stinga.
Intre timp, Vanghelie este un populist vulgar si analfabet din dispretuitele mahalale, un parvenit care indrazneste sa intre in marea politica. Dar, probabil, ambii politicieni joaca mai abil jocul democratiei decat isi dau seama detractorii lor.
Din 1989 incoace nici un politician nu a fost atat de adaptabil precum Vadim. Antisemitismul a fost ingropat. PRM-ul a trecut incet, in termeni ideologici, de la nationalismul de stanga la conservatorismul crestin popular fara nici un fel de convulsii interne. Vadim a ascultat sfaturile consilierilor straini si a acceptat de bunavoie un rol onorific in PRM.
Sa nu uitam ca in alegerile din noiembrie 2004 PRM-ul si-a pastrat peste jumatate din electoratul obtinut in 2000, an al unor circumstante favorabile unice. Renuntarea sa la extremism nu a produs un colaps. Decizia lui Vadim de a-si concentra energiile in televiziune este o mutare inspirata. E mediul sau natural.
Va da mai multa vizibilitate partidului si se va folosi de amvonul electronic pentru a-si ingadui explozii de extremism la momentele potrivite. E limpede deja cat de mare este influenta personalitatilor tv in treburile publice.
Milioane de cetateni ii recunosc pe Tuca, Turcescu si C.T. Popescu inainte de a-si aminti cine este numarul doi sau trei din PNL sau cine ar putea fi numarul unu in PD.
PRM-ul pretinde ca schimbarile de doctrina si personal sunt gandite pentru a face ca partidul sa fie acceptat drept o forta importanta europeana care-si poate lua locul in Partidul Popular din Par
