Studiul şi observaţia sunt părinţii competenţei, iar prezenţa se identifică prin starea „de a fi acolo“. Dacă primele două calităţi sunt necesare în profesiile cu obiecte inanimate, pentru cele care se exercită cu persoane, tot aşa de importantă este şi prezenţa. Prin urmare, medicului i se cere să aibă competenţă, spirit de observaţie, dar să fie şi o prezenţă – adică să aibă un anumit fel de a fi în lumea bolnavilor săi. Acest profil profesional este dăltuit de ramura psihologiei căreia i se adaugă determinativul de medicală. (...) Publicitate De două decenii, prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, şeful disciplinei de Psihologie medicală la Facultatea de Medicină – UMF „Carol Davila“ formează studenţii medicinişti pentru practica lor imhotepică* şi hipocratică demonstrând, prin cercetările şi publicaţiile sale, necesitatea reumanizării relaţiei dintre medic şi bolnav, blocată în ultimii ani de o tehnicizare necesară, dar uneori excesivă. Toate acestea în cuprinzătorul MANUAL DE PSIHOLOGIE MEDICALĂ pe care-l publică în calitate de autor şi coordonator al unei importante echipe de specialişti în domeniu. (...) Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Studiul şi observaţia sunt părinţii competenţei, iar prezenţa se identifică prin starea „de a fi acolo“. Dacă primele două calităţi sunt necesare în profesiile cu obiecte inanimate, pentru cele care se exercită cu persoane, tot aşa de importantă este şi prezenţa. Prin urmare, medicului i se cere să aibă competenţă, spirit de observaţie, dar să fie şi o prezenţă – adică să aibă un anumit fel de a fi în lumea bolnavilor săi. Acest profil profesional este dăltuit de ramura psihologiei căreia i se adaugă determinativul de medicală. (...) Publicitate De două decenii, prof. dr. Ioan Bradu Iamandescu, şeful disciplinei de Psihologie medicală la Facultatea de Medicină –