O parte dintre componenţii actualei Comisii Europene au toate şansele să îşi menţină posturile dacă Jose Manuel Barroso va conduce Executivul Uniunii pentru încă cinci ani. În aceste condiţii, un Guvern care se pregăteşte să îşi aleagă un candidat pentru forul de la Bruxelles trebuie să îşi ia gândul de la unele posturi cu greutate. Aflată în căutarea unui astfel de mandat important, România trebuie să îşi evalueze opţiunile şi să cunoască exact regulile repartizării locurilor în Comisia Europeană.

Între cele 27 de state ale Uniunii Europene, România s-ar plasa pe locul al şaptelea dacă topul ţărilor cu influenţă ar depinde de numărul de europarlamentari care îi revine fiecăreia. Cu 33 de mandate în Legislativul UE, România ar fi surclasată doar de Germania (99 de mandate), Franţa, Marea Britanie, Italia (cu câte 72 de mandate) şi Spania şi Polonia (câte 50 de europarlamentari).

În aceste condiţii, o repartizare a mandatelor în Comisia Europeană ar privilegia România, dându-i acces la un portofoliu cu greutate. Agricultura, Competiţia, Justiţia şi Afacerile Interne, Transporturile, Industria şi Întreprinderile, Afacerile economice şi monetare ar putea fi opţiuni clare. Numai că influenţa şi greutatea unui stat în UE se evaluează şi după alte criterii: vechimea în spaţiul comunitar, experienţa în instituţiile europene, imaginea sau lobby-ul eficient.

Acestea sunt condiţiile în care, spre exemplu, Finlandei i-a revenit postul de comisar pentru Extindere, un domeniu-cheie al UE sau Olandei, postul de comisar pentru Concurenţă în mandatul 2004-2009 al Comisiei Barroso. Un alt element important este pofilul candidatului, unde pregătirea, greutatea în politica internă şi vizibilitatea la nivel internaţional şi mai ales european joacă un rol decisiv.

Obiectivul României este să obţină, în viitoarea Comisie, fie portofoliul