Generaţii de vânători ruşi şi norvegieni au trăit în Hornsund, cel mai sudic fiord al Insulei Spitsberg, pentru a prinde urşi, morse şi vulpi arctice până în momentul în care prada lor a devenit protejată sau nedorită. Spitsberg este cea mai mare insulă a arhipelagului Svalbard, aflat la jumătatea distanţei dintre Norvegia şi Polul Nord. Acum, scriu jurnaliştii de la cotidianul britanic Telegraph, coliba în care se adăposteau vânătorii este semnul unei epoci de mult apuse, într-un peisaj sălbatic şi de o frumuseţe fără seamăn.

Singurul mod în care se poate ajunge acolo este pe marea Groenlandei, aşa cum au ajuns şi jurnaliştii britanici plecaţi împreună pe o croazieră. Ei au pornit în călătorie din Scoţia, însoţiţi de ghizi înarmaţi cu pistoale cu semnale luminoase şi cu puşti de vânătoare, pentru a se putea apăra de urşii polari pentru care această perioadă este una de migraţie.

Vechea colibă a vânătorilor care se află în spatele Singing Mountains poartă urmele unui vizitator nedorit. Unul dintre ghizi dă la o parte baricadele şi cu toate că înauntru gheaţa şi zăpada au invadat prima încăpere, în camera din spate, unde se află nişte paturi şi un cuptor de metal este foarte cald, scrie Gavin Bell, autorul articolului. Pe rafturi au mai rămas nişte mirodenii în borcane cu etichete scrise în poloneză. "Mulţi dintre vănători erau nişte singuratici", spune ghidul suedez, Olle. "Erau şi un pic anti-sociali", mai spune acesta adăugând că, cei mai mulţi, probabil erau inspiraţi de cuvintele exploratorului Knud Rasmussen, care a sumarizat astfel vaţa în sălbăticia arctică: "Daţi-mi, iarnă, daţi-mi câini şi puteţi avea restul".

Bell povesteşte că se simte privilegiat că a putut pune piciorul în acest adăpost istoric care le oferea pionierilor îndrăzneţi comfort şi securitate. Aventurile nu au lipsit, povesteşte autorul, căci în momentul în care se pregătea