Opera lui Eugen Frunza era ea insasi, fara sa vrea, parodica. Si cu atit mai irezistibil parodica, mai capabila sa provoace risul cu cit se voia mai serioasa si mai angajata politic. Era un discurs care se sabota pe sine insusi, intr-o voioasa inconstienta. Am avut o vreme, in Dilemateca, o rubrica - intitulata „Decupaje" - la care tineam foarte mult. Principiul era, aparent, simplu: imi alegeam o tema (primul sarut, cum se citeste un dictionar, strip-tease etc., etc.) si apoi cautam pasaje care ilustrau intr-un fel sau altul respectivul subiect. Asta e partea roza a lucrurilor. Partea mai putin placuta este ca, nu o data, cautarea era chinuitoare, imi treceau prin miini nu stiu cite carti pina cind „cadeam" peste fragmentul potrivit. Reciteam nu demult, cu un anume scop, seria de „Decupaje" si m-am oprit asupra celor doua texte reproduse in numarul din mai 2007. De ce m-am oprit asupra lor, veti vedea putin mai departe. Era vorba de doua violente diatribe „antiimperialiste", scrise intr-un limbaj pe cit de vehement pe atit de rudimentar. Unul dintre texte era „opera" a doi autori sovietici. Celalalt, intitulat „Unde-s canibalii sa va scuipe!" purta semnatura unui poet care a fost, in anii ′50, un stilp al noii literaturi realist-socialiste. Titlul singur, „Unde-s canibalii sa va scuipe!",era suficient, din punctul meu de vedere, sa produca efectul comic scontat. Am citat insa citeva strofe, pe care le reiau acum si aici: Unde-s canibalii sa va scuipe! In seara de 25 Mai 1950, banditii imperialisti americani au aruncat din avioane asupra teritoriului Republicii Democrate Germane, cantitati uriase de gindaci distrugatori de recolta Din care veac al carei preistorii Intirziarati pe-acest glob stravechi? In bezna caror pesteri fara glorii Crescurati, fiare fara de perechi? Auzit-ati oare, stirpituri nebune Din cloaca putrezita cu dolari, De tara cu recoltele-minune Si f