Cred că nici mineriadele lui Miron Cozma, nici bâlciul de anul trecut, orchestrat de Traian Băsescu şi cohorta lui, scheunând despre o "lovitură de stat" nu au reuşit să atragă, în cel mai penibil mod cu putinţa, atenţia opiniei publice internaţionale, cum a făcut-o, de două săptămâni încoace, gâlceava din interiorul unei mâini de ţigani (se pare că nomazii şi căldărarii abia dacă sunt vreo 10% din totalul etniei). Gâlceavă iscată de moartea "regelui" Florin Cioabă, mai bine zis de moştenirea averii şi "titluirilor sale".Avere reală, obţinută din afaceri mai mult sau mai puţin dubioase cu metale neferoase (cupru, aluminiu...) şi titluri închipuite. Moştenire revendicată de cei doi fii ai săi, întărâtaţi fiecare de gaşca lui şi porniţi la un răzbel ce începuse să capete accente fratricide.

Ceea ce putea rămâne însă la stadiul de fapt divers, la o ţigăneală oarecare a devenit eveniment major al întregii societăţi româneşti. Semnalul a fost dat de "preşedintele tuturor românilor". Sigur că cetăţeanul Traian Băsescu are tot dreptul să se pupe pe obrăjori cu cine vrea, să devinăi "tată" pentru orice dănciuci sau pirande, să sufere la moartea unuia dintre ei, mai ales dacă i-a fost principal şi constant agent electoral. Preşedintele Băsescu nu avea însă nici un drept să-şi exprime sentimentele personale implicând cheltuiala statului şi dând priveghiului dimensiune naţională. Mai ales că era vorba de un personaj aflat nu o dată în coliziune cu statul, ale cărui afaceri rămân extrem de controversate şi de care se leagă serioase suspiciuni de evaziune fiscală. Avându-l în spate pe cel care continuă şi el să se autodefinească drept "şef al statului", nu-i de mirare că au început să apară în ţigănie "regi" precum ciupercile după ploaie.  Unde întorci privirea, pe ce post tv intri, ai de-a face cu regi, îmăpăraţi şi alte asemenea panarame. Care, ştiind că beneficiază