În fiecare an, imediat după 6 decembrie, pentru Dan începe o perioadă foarte aglomerată, cea a mersului cu colindul. Obiceiurile străvechi s-au păstrat foarte bine în satul său natal, Ciorani.

"Bună-dimineaţa", "Sara-i mare", "Steaua", "Colindul", "Pluguleţul" sau "Plugul mare" sunt doar câteva dintre colindele tradiţionale, păstrate exact ca în vechime în câteva sate din Prahova. Atât colindătorii cât şi gazdele se pregătesc din timp pentru aceste evenimente considerate de mare importanţă.

Mersul cu colindul începe de la vârste fragede, aproape imediat după ce copilul poate vorbi şi poate continua până când băieţii se căsătoresc. Şi asta pentru că participarea la unele dintre aceste tradiţii este exclusiv apanajul sexului masculin.

Ca şi Dan, mulţi colindători devin astfel profesionişti cu vechime, ei având şi rolul de a transmite mai departe textele, costumele şi punerea în scenă a obiceiurilor.

De obicei, corul de colindători păstrează aceeaşi componenţă ani în şir, iar fiecare băiat întruchipează în fiecare an personajul asumat încă de prima dată când a fost la colindat: Irod, mag, înger, ofiţer sau păstor, în cazul colindului cu "Steaua".

Dan, de exemplu, este ofiţer în fiecare an, încă de la 5 ani, când s-au pus "bazele" trupei lui de colindători. Ofiţerul nu este un personaj prea îndrăgit, pentru că el este cel care primeşte ordin de la împăratul Irod să omoare toţi pruncii cu vârste sub 2 ani. "Chiar dacă aş fi vrut să fiu unul dintre magi sau păstorul, cineva trebuia să fie şi ofiţer, aşa că am acceptat", spune Dan.

O lună de pregătiri

Ca şi ceilalţi copii sau adolescenţi din sat, Dan începe din timp repetiţiile pentru micile scenete, confecţionează obiectele simbolice pentru steaua sau sorcova şi îşi curăţă costumele sau le aduce îmbunătăţiri.

Haina militară pe care o foloseşte pentru a veridicitate rolului de