Desi inteleapta, vorba noastra din batrani, "ai carte, ai parte", este deturnata din chiar sensul initial. Desigur, apare explicit la unul ca Marin Preda, cu sensul superior de a avea parte de la carte, da' nu-i asa, iar Marin Preda o stia prea bine. Expresia vine de pe vremea austro-ungarilor, cand cel care avea titlu de proprietate de la imparatie, altfel spus carte (ca asa-i zicea unui script, de orice natura), avea parte de pamant. Nu mi se pare, insa, o imixtiune (folosim termeni politici la zi) in sufletul nostru romanesc sa-i spui unui om "ai carte (in sens propriu), ai parte". Suna incurajator.
Nu uitam ca Ceausescu ii aducea pe unii dintre cei cu stiinta de carte aproape de el (cei care se supuneau, desigur), ca sa-i cante chiar osanale, ca sa-i dezlege angoasele, sa-l linisteasca si apoi sa le dea partea. Nu uitam, de asemenea, ca intr-o societate normala, cel care gandeste un pic mai repede decat masa, isi primeste macar decenta si demnitatea. Respectiv (apeland la un exemplu), cand Mihail Sadoveanu a luat premiul Academiei Romane, a primit bani cat pentru doua vile (una si-a cumparat-o la Iasi). Astazi, pentru un premiu de mare savant, n-ai cu ce plati mai mult decat o masa cu prietenii, la un vin cu capsa de tabla.
Date fiind imprejurarile istoriei, romanul a avut mult de gandit, de unde si un suflu permanent activ in intelighentia autohtona. Rezultatul - avem oameni "cu carte". Ce facem cu ei? Nimic, absolut nimic! ii "trimitem" in Occident, unul cate unul, sa acopere golul de intelighentie existent acolo (asa se intampla cand nu ai prea multe probleme, nu prea mai gandesti).
Nu pot sa-i spun bataie de joc pentru ca e o sintagma care nu mai are forta. E prea slaba, sufera de o acuta impotenta. in plus, "bataia de joc" e mai mult un joc, in mod real, dar ceea ce se petrece acum cu oamenii de carte ai nostri nu se poate numi decat
