Într-o perioadă dificilă pentru sportul românesc, afectat de criza economică şi lipsit de arene, medaliaţii României la seniori pot fi număraţi pe degete. Printre ei se află şi Nicoleta Grasu, aruncătoarea de disc care, de mai bine de zece ani, urcă mai mereu pe podium în întrecerile majore. Atletismul românesc, sportul în care Iolanda Balaş, Lia Manoliu, Anişoara Cuşmir, Vali Ionescu sau Gabi Szabo, ca să ne oprim doar la câteva nume, au scris pagini de istorie, nu a fost ocolit nici el de efectele nefaste ale tranziţiei care a început în 1990.

Există însă semne că viitorul nu este atât de negru. Junioare precum Bianca Perie, Cristina Bujin, Mirela Lavric sau Ancuţa Bobocel au performanţe încurajatoare, iar „vechea gardă” nu vrea „să se predea”, în ciuda trecerii anilor.

Pe podium din 1998

Reprezentantă a generaţiei din care face parte şi Constantina Diţă, campioană olimpică la maraton, Nicoleta Grasu stârneşte uimire prin longevitate, mai cu seamă că rezultatele ei s-au plasat mai mereu la un nivel înalt – exceptând JO de la Beijing, locul şapte a fost cel mai „slab” în finalele la care a participat.

Evidenţiată într-o probă extrem de pretenţioasă din punct de vedere tehnic, cea de ­aruncarea discului, la începutul anilor ’90, sportiva din Secuieni a obţinut la Mondialele de la Berlin cel mai bun rezultat al atletismului românesc din acest an, cucerind medalia de bronz.

A fost cea de-a şasea clasare pe podium a Nicoletei în competiţiile majore de seniori, prima fiind obţinută în 1998, la Europenele de la Göteborg. La revenirea în ţară din Germania, aruncătoarea oscila între bucurie şi tristeţe pentru „bronzul” câştigat.

„Am trecut de la agonie la extaz. Înainte de ultima aruncare credeam că o să-mi cânte şi mie imnul pentru prima dată. N-a fost să fie. Concursul a fost dur. A pl