Adrienn Pál, o rara avis pe ecranele noastre, a intrat în circuitul festivalier la Cannes, unde a concurat cu două producţii româneşti (Aurora şi Marţi, după Crăciun) şi a obţinut premiul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI) pentru secţiunea „Un Certain Regard“. Regizoarea maghiară Ágnes Kocsis a debutat în lungmetraj în 2006, cu Aer proaspăt (Friss levegö), pe al cărui generic apărea, în calitate de coregizor, Andrea Roberti (coscenarist şi, pe plan personal, soţ). Filmul, bine primit în festivaluri (a fost selecţionat şi la Cannes, în secţiunea „Semaine de la Critique“), anunţa deja un autor personal şi înzestrat. Al doilea lungmetraj al lui Ágnes Kocsis, Adrienn Pál, la care Andrea Roberti este creditat numai la scrierea scenariului, confirmă valoarea regizoarei şi consecvenţa demersului ei cinematografic, impunînd totodată un stil. Filmele lui Ágnes Kocsis – şi se pare că nici al treilea lungmetraj al ei, Eden, acum în faza de dezvoltare, nu va face excepţie – vorbesc despre femei singure, care resimt acut nevoia de a comunica cu ceilalţi, dar, din diverse motive, sînt incapabile s-o facă. După mama singură şi fiica rebelă din Aer proaspăt, care încercau zadarnic să evadeze dintr-o existenţă rutinieră, a venit rîndul tinerei asistente supraponderale Piroska (protagonista din Adrienn Pál, remarcabil interpretată de Éva Gábor), care este permanent înconjurată de moarte. Nu doar pentru că lucrează într-un spital de boli cronice din Budapesta şi în fiecare zi trebuie să facă mai multe drumuri pînă la morgă, ci şi pentru că toate persoanele cu care interacţionează (în frunte cu Kálmán, străinul cu care-şi împarte apartamentul şi patul) par la fel de lipsite de viaţă ca şi pacienţii ei. Singurul ei refugiu este mîncarea (Piroska este înnebunită după prăjiturile cu cremă), spre exasperarea lui Kálmán, care încearcă s-o convingă să facă exerciţ