Inteleg ca dl Andrei Marga a fost, pentru prima oara in viata sa, chemat la Parchetul General. Este o veste care nu poate sa nu te puna pe ganduri. Tulburator, desigur, dar nu atat de neasteptat acest moment. Cand un profesor de filosofie, specialist in Marcuse si in Habermas, in liberalism si in pragmatism, un promotor al unificarii europene, un inamic al oricarui sovinism, ajunge sa fraternizeze cu un grup de infractori politici, te intrebi ce s-a intamplat, cum este posibil sa coboare intr-atat, cum se explica orbirea sa? Ori, cu un cuvant dur, dar potrivit, rinocerizarea sa?
Care este bilantul lui Andrei Marga in fruntea MAE? Pe scurt: absenta unei viziuni coerente, absenta unei strategii pe lunga, medie si scurta durata, sabotarea permanenta si sistematica a relatiei cu presedintele Romaniei, cel care, constitutional, coordoneaza politica externa a tarii, concedieri in serie (consulii numiti de guvernele Boc si Ungureanu, indiferent de performanta, fara niciun argument), numiri clientelare (consuli, dar si fiul doamnei Zoe Petre, infocata militanta uselista, Dan Petre, ajuns secretar de stat), semnale cel putin bizare in directia NATO indicand o posibila regandire a angajamentelor fundamentale ale Romaniei, simpatii estice incontestabile, afirmate cu o bombastica si prea putin responsabila solemnitate. A fost, cred, cel mai slab ministru de externe al Romaniei post-comuniste. La fel, de pe urma ministeriatului lui Ioan Rus, concetateanul lui Andrei Marga, nu vor ramane decat doua mari ispravi: demiterea brutala, fara niciun motiv rational, a lui Dorin Dobrincu, un stralucit membru al tinerei generatii de istorici, din fruntea Arhivelor Nationale ale Romaniei, precum si referinta, menita sa intre in folclorul acestei perioade intunecate, la mitologicul satean, badea Vasile Popescu…
Intr-un articol aparut luna aceasta in revista timisoreana “Orizont