Bucureşteanca împlineşte anul acesta 16 ani, iar competiţia de la Londra va fi printre primele sale întreceri la senioare, unde vrea să surprindă pe toată lumea
Copil sau adolescentă? Ea spune că e un copil, iar la 18 ani va deveni domnişoară. În actele gimnasticii din acest an e însă senioară şi poate participa în concursuri, pentru că pe 19 iunie Larisa Iordache împlineşte 16 ani. Fata înaltă de 1,41 de m este una dintre surprizele pe care le ascund la Izvorani, printre aparate, Mariana Bitang şi Octavian Belu.
Şi pentru că linia dintre copilărie şi seniorat este una subţire, i-am propus să ne jucăm un pic. Am ales "Piticot". Printre pioni de culori diferite, zaruri şi avansări printre numere, povestea Larisei se dezvăluie. În multe culori.
Pe solul din sala de la Izvorani, încercăm să asamblăm jocul.
- Cred că astea vin aici, spune Larisa, preluînd controlul. În cîteva secunde totul e pregătit. Ea dă prima cu zarul. Trei. Pune mîna pe pionul alb şi îl mută pe harta albastră. E un Piticot upgradat. Cam aşa începe jocul, cu aruncarea unor zaruri. Aşa s-ar putea spune şi despre începutul Larisei în gimnastică. Era în parc, se dădea cu rolele, avea cinci ani jumătate, iar antrenoarea a văzut-o. În prima zi nu a vrut să intre în sală, dar pînă la urmă bunica sa a reuşit s-o convingă. Continuăm să dăm cu zarul. Ne jucăm, dar la un moment dat, Larisa a înţeles că gimnastica nu e o joacă. "La opt ani am înţeles acest lucru, atunci am făcut elemente mai complicate, atunci mi-am dat seama că nu e o joacă"
- Atunci ce este gimnastica?
Cîteva secunde de pauză, marcate de o rotire a ochilor.
- Nu este nici un chin, pentru că vin cu plăcere în sală, dacă nu intri cu plăcere e clar că nu iese nimic. În fiecare zi înveţi ceva nou, un element mereu înveţi să-l faci cît mai bine.
În timp ce cuvintele