Costul mediu pe metru pătrat este un indicator care pur şi simplu nu există pe piaţa turcească. Preţurile locuinţelor turceşti au scăzut anul acesta cu până la 50%, iar localnicii îşi vând chiar şi pentru 10.000 de euro locuinţele. Multe dintre acestea au însă probleme legale. Posesorii de lichidităţi pot cumpăra cu 60.000 euro un apartament în centrul staţiunilor Antalya sau Bodrum. Preţul maxim al unei vile nu trece de un milion de euro, oricât de mare ar fi aceasta. Şi cum Turcia este una dintre puţinele ţări în care sezonul turistic durează opt luni pe an, investiţia va fi amortizată în doar câţiva ani.
„Banii plătiţi pentru o proprietate pe Coasta Turciei se recuperează în maximum şase ani dacă închirierea se face legal şi se plătesc taxele aferente către stat”, spune Jan Hennemann, manager al Departamentului Internaţional TGD Turkey, companie de sevicii imobiliare care deţine o subsidiară şi în România.
Dacă nu se declară utilizarea în scop turistic, iar proprietarul îşi asumă riscul de a plăti o amendă considerabilă în cazul în care este depistat de către autorităţi, cheltuielile sunt acoperite chiar şi mai devreme.
„În Antalya, un sfert din totalul proprietăţilor sunt deţinute de străini,” spune Maxine James, managing director al companiei imobiliare Property Turkey . Izmir şi Antalya sunt preferate de germani, ruşi şi englezi, iar localnicii preferă să îşi cumpere case de vacanţă în Bodrum. „Orice turc care se respectă are aici o a doua proprietate”, spune Jan Hennemann. Iar cei care nu au o casă, închiriază vile întregi pentru câteva luni pe an.
Casă la malul mării pentru 10.000 de euro
Un apartament cu două camere costă minimum 50.000 de euro în zona turistică. Doi kilometri mai departe, în afara staţiunii, dar tot la malul mării, găseşti cu uşurinţă o casă cu tot confortul la 20.000-
