Sub acest generic, expozitia arhitectului Andrei Pandele, deschisa la Galeriile 3/4 din Bucuresti (pana in 3 februarie), ne propune, printr-o suita de fotoreportaje, un survol emotionant asupra peisajului romanesc al ultimelor trei-patru decenii. O expozitie ce nu uita sa puncteze, pe langa evenimentele majore la care autorul este martor, tristetile si frustrarile noastre de fiecare zi.
Cronica ce rememoreaza cu acuitate si uneori cu ironie toposurile unui trecut pe zi ce trece tot mai difuz in amintirea colectiva, expozitia de fotografii semnate Andrei Pandele reliefeaza fatetele stridente ale realitatii romanesti intre anii '70-'90 - grandoarea ridicola a paradelor comuniste contrastand cu mizeria cotidiana, saracia prost mascata, falsele valori, dramatismul si anonimatul sordid al existentei cotidiene, subterfugiile supravietuirii.
O parte semnificativa a discursului expozitional evoca tragedia Bucurestiului: disparitia cartierului Uranus, a unora dintre edificiile emblematice ale orasului (Biserica Sf. Vineri, Sinagoga, vechea Hala din acelasi perimetru, sediul arhivelor nationale, etc., toate demolate in anii '80) sacrificate ipocrit in numele ideii de restructurare urbana. Urmeaza apoi Revolutia si gesturile ei grandilocvente, exuberantele, crezurile sale, astazi inexplicabile. Din acest comentariu vizual al istoriei, atat de sugestiv in datele sale, nu lipsesc temele post-decembriste: atent la simptomele vremii, autorul nu rateaza momentele-cheie ale vietii urbane - manifestatiile de strada, mineriadele, setea de informatie (cozile la ziare din primele luni de dupa Revolutie), disparitia monumentelor sovietice, avatarurile capitalismului incipient, etc. Fotografiile lui Andrei Pandele ne invita, ne provoaca la meditatie asupra trecutului (si implicit asupra prezentului), asupra metamorfozelor societatii romanesti. Ele ne pun fata in fata cu n
