Dacă piraţii au avut puterea de a supravieţui, adaptându-se schimbărilor tehnologice, corsarii nu mai există azi decât ca nume alternativ al piraţilor, folosit fie din neştiinţă, fie pentru a evita repetiţia (precum în exemplul: "Trupe paramilitare somaleze au capturat 12 piraţi înarmaţi de pe două vase, în contextul în care mai multe comunităţi de pe coastă au început să ţină piept corsarilor", hotnews. ro 29 IV 09). Amintirea corsarilor nu se mai păstrează decât într-un model de pantaloni lungi până sub genunchi şi, de cele mai multe ori, mulaţi: "La Chanel (…) sutienul tip bustieră din tul negru se poartă ca top la un pantalon-corsar sau o fustă lungă", hotnews.ro 1 II 05. (Sintagma calchiază fr. pantalon corsaire, vezi foto)

Nici filibusterii nu au supravieţuit epocii lor de glorie (sec. XVII), dar au ştiut, şi ei, să-şi împrumute numele unor noi realităţi. Astfel, în secolul al XIX-lea, aventurierii care, în nume şi beneficiu personal, dar cu binecuvântarea tacită a Washington-ului au pus umărul la destabilizarea Mexicului şi a zonei centro-americane pentru a alipi noi teritorii (Texasul este un exemplu) sau a le aservi federaţiei din nord, au fost numiţi filibusteri. Să urmărim un citat lămuritor dintr-o revistă de istorie: "(A)astfel de «cuceritori» conquistadores) au existat şi în secolul al XIX-lea. Aceşti aventurieri ai epocii moderne sunt cunoscuţi mai ales prin denumirea de filibuster sau freebooter, dată de americani şi englezi. Iniţial, termenul filibuster, a fost preluat de la spanioli, care îi denumeau cu titlul de filibustero - adică pirat sau corsar - pe cei care atacau coloniile şi corăbiile spaniole, în secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, denumirea a căpătat un nou sens, desemnându-i pe cei care se angajau într-o acţiune militară neautorizată, care avea ca scop preluarea controlului asupra unui teritoriu, aflat d