Pentru cei mai mulţi dintre cei născuţi între 1968 şi 1980, repaus se numea timpul petrecut sâmbăta şi duminica în faţa televizorului... Era vremea celor 15 minute de animaţie prezentate de cunoscutul critic de film profesoara Viorica Bucur.
1 Iunie 1989, ziua copiilor. O zi la fel ca oricare alta şi totuşi nu: bomboane din cutiile cu fotografii cu pisici şi balerine, parcuri, plimbări, muncă pentru pregătirea spectacolelor festive....!
În zilele obişnuite ale sfârşitului de săptămână, mai toţi copiii alergau până acasă... Nu era oficial "ziua" lor, dar se difuza la televizor Gala desenului animat - un regal pentru copiii de-atunci, indiferent ce filă se rupea din calendar. Pentru că realizatorii emisiunii de desene animate s-au condus după deviza, nescrisă şi nespusă, că Ziua copilului, a fiecărui minitelespectator, e în fiecare sâmbătă şi duminică din an.
Viorica Bucur, atât de iubită şi răsfăţată de publicul fericit că poate vedea şi respira măcar puţin aer de Occident, chiar dacă doar din desenele animate, se pregătea pentru această zi specială cu o Gală românească.
Desenele nu erau destinate exclusiv copiilor, reprezentau o gură de aer proaspăt şi pentru părinţi. Fie că erau producţii româneşti sau mici tăieturi din filme Disney. "Prin 1974, după o vizită la Paris, Tudor Vornicu decidea că nu ar strica să avem şi noi, românii, o emisiune dedicată filmului de animaţie.
Pentru că tot avea acea emisiune sâmbăta după-amiază numită «De la A la Infinit», mi-a spus: «Dac-aţi face tu şi Radu Cimponeriu o emisiune de o oră cu animaţie?». Aşa a apărut Gala, aşa am ajuns în arhiva Televiziunii şi aşa am descoperit multe desene animate.
Mă ocupam de Telecinemateca şi de aşa-numitele completări. Se transmitea câte un meci de fotbal, sau cine ştie, tenis, iar dacă ploua, erau aşa-numitele comple
